Jurnalismul de front politic. Întrebări ”servite” de ziariști în interesul celor intervievați. Două cazuri școală: Chițoiu și Nițu vs. Băsescu

nitu intrebarea 1 ati omorat pe cineva intrebare 2 traian basescu v-a sunat

Un ziarist onest nu poate ști când un înalt demnitar al statului este sunat la Cabinet, oricât ar invoca el extraordinarele surse. Aceste informații ajung la presă doar ”servite” de persoanele interesate ca răspunsurile lor să ajungă în spațiul public, fără însă a-și asuma responsabilitatea lansării lor.

Cum procedează?

Prin intermediul responsabilului de comunicare al demnitarului, un jurnalist de încredere primește o ”informație”, care se transformă în rugămintea ca demnitarului să-i fie adresată o întrebare care să valorifice acea informație. Întrebarea nu trebuie pusă între patru ochi, așa cum s-ar obține o exclusivitate de presă, ci de față cu cât mai mulți jurnaliști, de obicei, când declarațiile se transmit în direct de către televiziuni. Jurnalistul preia sarcina, în schimbul bunăvoinței comunicatorului demnitarului de a-l ajuta, la nevoie, cu alte informații interesante pentru jurnalist, de această dată. Un fel de troc. În alte situații, scurgerea de informații se face peste capul reporterilor de teren, aceștia primind întrebarea servită de la șefii de redacții, care la rândul lor o primesc ”de sus”.
Într-un spațiu mediatic corect, asemenea lucruri n-ar trebui să se întâmple. Demnitarii care au ceva de transmis publicului, cu atât mai mult dacă apreciază că acele fapte pe care vor să le dezvăluie sunt grave, ar trebui s-o facă pe cont propriu: să organizeze conferințe de presă și să le prezinte, asumat, fără ocolișuri și fără prefăcătorii. Jurnaliștii, la rândul lor, ar trebui să nu accepte să servească interesele nimănui, cu atât mai mult cu cât ei riscă să devină o curea de transmisie a unor mesaje. Ei nu folosesc informația primită în interes profesional, ci în interesul celor care le lansează.

Ce iese din trocul demnitar – jurnalist

Cazul Tiberiu Nițu/TVR

Primul exemplu este și cel mai recent: 18 martie 2015. Procurorul general al României, Tiberiu Nițu, fusese subiectul unor declarații ale fostului președinte Traian Băsescu, cu privire la participarea sa activă la Revoluție, de partea forței represive. O zi după aceste declarații, procurorul Nițu este așteptat de ziariști la intrarea într-un sediu. Întrebarea servită este următoarea:

Privind în context, se observă că jurnalistul TVR Marius Popescu deschide seria cu o întrebare directă : ”Ați omorât oameni la Revoluție?”. Întrebare dură, dar justificată, având în vedere acuzațiile aduse procurorului general. Urmează mai multe întrebări absolut comune din partea mai multor jurnaliști. Se observă lesne precipitarea pe care jurnalistul TVR o manifestă (v. video de mai jos), știind că are de pus întrebarea ”servită”: ”Traian Băsescu v-a sunat după ce ați pus sechestru pe bunurile din dosarul Nana?”

De ce nu e în regulă această întrebare:

  • Este imposibil ca un jurnalist să bănuiască măcar cine ar putea să sune la biroul procurorului general.
  • Presupunând, prin absurd, că a obținut informația întâmplător, ar fi păstrat-o pentru el, astfel încât să poată realiza un material jurnalistic exclusiv. Așezarea lui pe tavă, tuturor jurnaliștilor, nu este prea des întâlnită în breaslă.
  • Reacția procurorului general nu este deloc una de surprindere, nici nu se arată deranjat că i se adresează o întrebare cu caracter confidențial, dacă nu chiar privat.

Iată și înregistrarea integrală a discuției, cu precizarea că au fost inserate două stop-cadre pentru a scoate în evidență jurnalistul TVR care a adresat și prima întrebare, și pe cea ”servită”, astfel încât să poată fi urmărit limbajul său nonverbal.

Varianta originală poate fi urmărită aici

Este interesant de urmărit și produsul final al jurnalistului Marius Popescu și al TVR, postul pentru care acesta lucrează: reportajul de la știrile TVR poate fi vizionat aici. Subiectul este centrat în jurul scandalului Nana.

Cazul Daniel Chițoiu/ Antena 3

”Întrebarea servită” din cazul Nițu are un precedent la indigo, culmea coincidenței, având în centru același subiect: Nana. În ziua de 13 noiembrie 2013, în plin scandal pe tema fermei de la Nana, la un briefing ulterior ședinței de guvern în care se aprobase bugetul pentru anul 2014, o jurnalistă de la Antena 3 îl întreabă intempestiv pe ministrul finanțelor, Daniel Chițoiu, dacă a fost sunat de Traian Băsescu acum câteva zile și dacă l-a informat pe premier. Din nefericire, fiind un eveniment mai vechi, nu se găsesc mai multe înregistrări video din care să poată fi aleasă una care să conțină și întrebarea jurnalistei. Din răspunsul dat de Daniel Chițoiu și din presa scrisă, reiese că ministrul răspunde unei întrebări ce-i fusese adresată, și nu deschide el subiectul:

stire hotnews despre chitoiu si basescu stire mediafax chitoiu

Ca și în cazul anterior, jurnalista nu avea de unde să știe cine sună și când sună la cabinetul ministrului finanțelor. Ea provoacă un răspuns din partea premierului, piesa de rezistență. Dovadă că cei doi demnitari erau pregătiți să răspundă este faptul că Victor Ponta lansează mesaje de atac la adresa principalului său adversar politic, pornind de la o informație pe care o jurnalistă nu avea cum s-o obțină. Pentru a vedea efectul produs de întrebare, merită urmărite răspunsurile integrale date de prim-ministru și de ministrul de finanțe. Trebuie subliniată insistența teatrală a jurnalistei Antena 3 și extinderea răspunsului dat de Victor Ponta. (recomandare: dacă înregistrarea Digi 24 nu se încarcă și vă apare o imagine statică, încercați cu un alt browser)

Nu atacurile dintre diverși demnitari ai statului sunt în discuție aici, ci modalitatea în care jurnaliștii devin arme într-un război care nu le aparține.

P.S. După postarea acestui articol, un jurnalist aflat printre cei care au asistat la intervievarea procurorului general Tiberiu Nițu a postat pe contul său de Facebook un comentariu explicativ. Interpretez această postare ca pe un drept la replică, deși aș fi așteptat această replică chiar la articol. Cu mențiunea că sublinierile îmi aparțin, tocmai pentru a sublinia că Alex Costache îmi confirmă teoria deși o neagă, iată replica:

replica alex costache
Alex Costache, Facebook:Despre telefonul dat de Basescu lui Nitu. Nu va mai luati de colegul meu, Marius Popescu.Cronologia faptelor a fost urmatoarea: Marti, 10 martie, PG (n.m. procurorul general) a avut bilantul pe anul trecut. Acolo, intr-un cerc mai larg, Nitu a povestit ca l-a sunat Basescu. Apelul fostului presedinte venea dupa ce PG a pus sechestru pe mosia de la Nana. Vineri, 13 martie, informatia a ajuns la presa, mai multi jurnalisti o stiau. In cazul nostru, o sursa judiciara – vorba lui Tolontan – de cea mai mare incredere ne-a spus: vedeti ca Nitu s-a plans la bilant ca l-a sunat Base dupa ce s-a pus sechestru la Nana.

In aceeasi zi am facut solicitare pe legea 544 la PG. Am asteptat raspunsul in scris vineri toata ziua si luni, 16 martie (apropo, raspunsul in scris nu a venit nici pana azi), asa ca ne-am decis sa il pandim pe Nitu pe undeva si sa il intrebam de telefon. Marti dimineata, pe 17 martie, m-am dus sa il asteptam pe Nitu in fata la PG dimineata la ora 8 sa ‘il prindem’ cand vine la serviciu si intra in cladire. Erau mai multe tv care il asteptau. Vazand ca il astepta presa, Nitu ne-a fentat si a intrat prin spate. A doua zi, 18 martie, era sedinta a sectiei de procurori la CSM si Nitu era asteptat acolo. Asa ca s-a dus colegul meu Marius intrucat eu trebuia sa merg la PG la audierea lui Base. Marius l-a prins pe Nitu si l-a intrebat. Astea-s faptele. E foarte simplu, restul sunt comentarii tendentioase, mai ales cand vin din partea unui urmarit penal.

P.S. Am observat ca atunci cand pui mana pe o informatie tare – in cazul de fata era doar ‘taricica’, de aceea am si decis sa sacrificam ‘exclusivitatea’ si sa intrebam cu toata presa de fata, in conditiile in care PG nu raspundea la solicitare si stiam ca informatia era in mai multe redactii – ti se reproseaza de catre diversi binevoitori ca a fost ‘o servita’, ‘faci jocuri’, esti o ‘unealta’.

Fals! Presa din intreaga lume, mai ales cea de stiri, intreaba, afla, primeste informatii din surse on sau off the record. Nu exista ‘servite’, ci doar informatii aflate de presa.

PPS: Aceasta este replica. Domnul Costache însă nu face decât să-mi confirme teoria că informația a fost ”servită”:

1. Procurorul General Nițu nu avea de ce să spună ”într-un cerc mai larg”, după cum se exprimă jurnalistul că a fost sunat de cineva, oricine ar fi fost acel cineva, decât dacă voia ca acea informație să devină publică.

2. Apreciez eforturile sale de a obține un răspuns pe baza Legii nr. 544/2002, a liberului acces la informații de interes public, dar nu avea cum să i se răspundă la o astfel de întrebare pentru că ea nu se încadra în definiția informațiilor de interes public. Informația avea drept scop să ajungă la public. Scopul a fost atins.

2. Comentariul său conține elemente tendențioase în ceea ce mă privește, dar refuz să-i răspund deocamdată.

This entry was posted in Educație pentru media. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


− one = 2

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>