Nu tu o stenogramă, nu tu un referat al procurorilor, nu tu o poză cu ”șpionii”? Ntz, ntz, ntz…

teroristul din secuime

Cazul ”spionilor” israelieni arestați sub acuzarea că au accesat ilegal e-mailurile șefei DNA este deosebit de interesant. Nu discut pe fond, nu e treaba mea, ci a anchetatorilor. Discut strict despre comunicare și aduc spre comparație cazul ”teroristului” din Secuime:

1. ”Teroristul” a fost reținut pe 1 decembrie. Tot pe 1 decembrie, în jurul orei 15, presa vuia deja de comunicatul dat de DIICOT. În jurul orei 19, procurorul șef adjunct al DIICOT Giorgiana Hosu făcea declarații despre cauză, chiar în fața sediului DIICOT. ”Teroristul” a fost așteptat de toate camerele atat la sediul DIICOT, unde a fost adus în jurul orei 23, cât și la Curtea de Apel, care a decis arestarea pentru 30 de zile. Imagini cu el, peste tot (v. foto).

2. ”Spionii” israelieni au fost reținuți pe 3 aprilie. DIICOT n-a transmis niciun comunicat, n-a ieșit nimeni la declarații. Tribunalul București a hotărât arestarea ”spionilor”, deci e clar că au fost transportați cu duba și însoțiți de trupele speciale la instanță. Cu toate acestea, ziariștii specializați pe justiție n-au mirosit nimic, deși era sâmbătă și activitatea nu e chiar atât de intensă la instanțe, iar informațiile ar fi fost mai ușor de aflat decât într-o zi obișnuită. Deci, nicio imagine, nicio informație, deși cazul era o bombă de presă. Comunicatul DIICOT a fost emis trei zile mai târziu, abia pe 6 aprilie, după ce la lăsarea nopții precedente și la doar câteva ore după anunțul redeschiderii dosarului ”Revoluția”, informația a fost publicată pe un site de investigații. Dacă tot era o exclusivitate, de ce n-au așteptat până a doua zi, când interesul era evident major?! S-a preferat lansarea temei înaintea talk-show-rilor tv din prime time.

3. Chiar a doua zi după ce ”teroristul” din Secuime a fost arestat, pe 2 decembrie adică, au apărut stenograme ”incendiare” din dosarul lui: cum s-a convenit să fie realizat dispozitivul exploziv, cine se pricepea la electronică, cum vorbeau codificat complicii despre pizza, că înainte de a o mânca cu poftă, mai întâi o guști etc.

4. În cazul ”spionilor”, nu apare nimic din dosar, nici la patru zile după arestare. Tăcere absolută.

Ambele cazuri țin de siguranța națională. Unul e ciudat de transparentizat, celălat ciudat de opac. În ambele cazuri, se impune respectarea confidențialității datelor din anchetă și, în egală măsură, a prezumției de nevinovăție a inculpaților. Doar că în cazul ”teroristului”, dreptul fundamental la demnitate – despre care vorbește și Directiva europeană referitoare la prezumția de nevinovăție – este călcat în picioare, iar în cazul ”spionilor” e respectat cu sfințenie.

Privesc cele două situații ca pe un caz școală de relație între instituțiile de anchetă penală și presă. Și un copil poate înțelege că dacă procurorii vor, pot păstra secretă o anchetă.

Aici nu e vorba despre sursele ziariștilor, ci despre scurgerea de informații către ziariști, în momente cheie și în cazuri pentru care anchetatorii au interes să creeze o anumită așteptare din partea opiniei publice. Se ignoră, așadar, dreptul, de asemenea fundamental, la un proces echitabil. Și nu e deloc vina ziariștilor.

teroristul din secuime2

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


× 7 = thirty five

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>