Argumentele liberalilor pentru votul bloc de respingere, ieri, în Senat, a legii pentru înființarea agenției de recuperare a prejudiciilor sunt apă de ploaie. Proiectul legislativ a fost depus la Senat de către Ministerul Justiției în 8 iunie 2015 și avea ca termen de adoptare tacită data de 26 octombrie 2015. A fost în dezbatere publică, la elaborarea lui au participat reprezentanți ai multor instituții din justiție și finanțe, printre care DNA, Înalta Curte de Casație și Justiție, CSM, Ministerul Finanțelor Publice, precum și ai societății civile. Era timp suficient de contestat și de făcut propuneri.
Din iunie, când proiectul a fost înaintat Senatului, și până ieri, nici un comunicator al PNL nu a adus în discuție acest proiect, ci doar incapacitatea ANAF de a recupera prejudiciile stabilite prin hotărâri definitive ale instanțelor în marile dosare de corupție. În 14 septembrie 2015, senatorul PNL Valeriu Todirașcu a depus o inițiativă legislativă de modificare a Codului de procedură penală, considerând că acest cod permite tergiversarea de către ANAF a recuperării prejudiciilor. Și atât!
Ieri însă, din cei 59 de membri ai grupului PNL din Senat, 27 au lipsit de la vot, doar Nicolae Vlad Popa a votat pentru, Teodor Atanasiu și Mărinică Dincă s-au abținut, restul de 29 votând împotrivă, la recomandarea liderului de grup, care a fost văzut de ziariști ridicând mâna cu degetul mare în jos, semnul Cezarului de ucidere. A fost, așadar, o decizie politică, la nivel de partid: ucideți agenția de recuperare a prejudiciilor!
Cine a propus și care sunt motivele acestei strategii n-am aflat încă. Certe sunt însă următoarele:
- Inițiativa Ministerului Justiției nu a venit dintr-o toană a ministrului, nici a premierului, așa încât liberalii să explice public că n-au votat din rațiuni de opoziție politică, ci era o obligație asumată de România, prevăzută în mai multe rapoarte MCV.
- La data de 6 decembrie 2007, Consiliul Miniștrilor de Justiție și Interne ai Uniunii Europene au adoptat Decizia 2007/845/JAI, prin care se impune statelor membre să înființeze un oficiu național de recuperare a creanțelor, în scopul de a facilita urmărirea și identificarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni.
- Urmare a acestei decizii, România înființează acest oficiu abia în 2011, prin Hotărârea de Guvern cu nr. 32/2011.
- Raportul MCV din 2012 face pentru prima oară trimitere la acest organism, dar constată că este destul de puțin eficace. Au mai fost și alte mențiuni ulterioare, ultima fiind in raportul MCV din ianuarie 2015.
- Aceeași decizie 2007/845/JAI prevede la art. 1 alineatul (2) că un stat membru poate, în conformitate cu dreptul său intern, să înființeze sau să desemneze două oficii de recuperare a creanțelor (vezi foto). Acest aspect le-a scăpat liberalilor din strategia pe care au avut-o ieri la Senat, considerând că e suficient să spună că ANAF nu-și îndeplinește atribuțiile pe care le are și că n-ar mai fi nevoie de o nouă agenție, care să-i dubleze atribuțiile.
- 6. Pe 11 decembrie 2014, sub presiunea Comisiei Europene, guvernul Ponta ia decizia să înființeze o agenție pentru administrarea bunurilor sechestrate, în subordinea Ministerului Justiției, care să fie funcțională în luna martie 2015.
7. Proiectul Ministerului Justiției abia începe să se contureze la începutul lunii martie, când sosește la București directorul general al agenției similare din Franța, magistratul Charles Duchaine, ca urmare a unei înțelegeri între miniștrii justiției român și francez. Acesta oferă consultanță României în elaborarea legislației. De asemenea, și SUA se oferă să sprijine proiectul.
8. În 8 iunie 2015 proiectul Ministerului Justiției este depus la Senat, abia ieri ajungând în plen, spre deosebire, de exemplu de legea lui Liviu Dragnea privind defăimarea, căreia nu i-a trebuit decât o zi pentru toate aprobările și pentru adoptare.
9. În proiectul de lege, încă de la primele articole, se amintesc actele normative europene în baza cărora se înființează agenția: Decizia 2007/845/JAI, Directiva 2014/42/UE și Directiva Consiliului European din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană.
Liberalii puteau face efortul de a citi măcar primele două pagini din acest proiect de lege (v.foto). Nu l-au făcut. Au preferat să emită un comunicat de presă pur politicianist, prin care au aruncat vina în curtea PSD și au încercat pueril să demonstreze că, iată, prin votul de astăzi, Ponta a rămas fără majoritate în Senat.
Liderii PNL au ignorat faptul că există o decizie JAI, care permite statelor membre UE să aibă două organisme de recuperare a prejudiciilor. N-au știut sau au ignorat faptul că modelul agenției românești este preluat din Franța, cu consultanța acestei țări europene, în care instituția și-a demonstrat deja eficiența. Au desconsiderat implicarea instituțiilor de justiție și a organizațiilor care monitorizează domeniul justiției în elaborarea acestui proiect. Au ignorat faptul că și DNA, la înființarea sa, în 2002, ca Parchet Național Anticorupție (PNA) dubla, practic, activitatea Parchetului General, dar a fost necesară specializarea sa în marea corupție, așa cum astăzi e necesară o agenție care să se specializeze în recuperarea prejudiciilor ca urmare a unor infracțiuni.
Prin atitudinea de ieri, liberalii pot să dea foc papioanelor europene cu care se mândreau cândva. Au reușit să arate cât sunt de limitați, lipsiți de viziune și de orice fel de strategie, câtă vreme au votat pentru taxe și impozite impuse mediului privat prin noul cod fiscal, motivând că nu-și pot asuma o forțare a bugetului, dar au respins înființarea unei agenții care să recupereze prejudicii de sute de milioane de euro.
