”Spectacolul cătușelor” este o complicitate între procurori, jurnaliști și CNA

Procurorii vor să convingă, jurnaliștii vor audiență, iar CNA se face că plouă

 
658x0_catuse

Judecătoarea Alina Ghica, fost președinte al CSM a fost prima din mediul judiciar care a avut curajul să deschidă cutia Pandorei în privința ”telejustiției”, asumându-și, după cum ea însăși spunea, ”toate consecințele”. Totuși, cei care ar putea-o suspiciona de rea-voință, trebuie să-și amintească faptul că președintele Klaus Iohannis a vorbit despre necesitatea opririi justiției televizate în chiar prima ședință a CSM la care a participat.

Probabil că unii ziariști vor sări ca arși, dar tema merită dezbătută cu multă seriozitate, căci obiceiul de a face justiție la televizor devine adversarul periculos al justiției reale, săvârșite în sălile de judecată. Nu întâmplător tocmai judecătorii din CSM susțin această dezbatere: ei știu, probabil, că acest spectacol este o conivență între procurori, jurnaliști și CNA, dar în detrimentul actului de înfăptuire a justiției oarbe.

Iohannis a dat startul dezbaterii despre ”telejustiție”. CSM a preluat-o

  • 6 ianuarie 2015, prima ședință a Consiliului Superior al Magistraturii din acest an, prima la care ia parte Klaus Iohannis în calitate de președinte al României: ”Justiția trebuie exercitată cu demnitate, respect și sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic. În același timp, Justiția se face cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților civile, inclusiv a prezumției de nevinovăție și a dreptului la imagine. Din acest punct de vedere, este de dorit ca CSM-ul și Inspecția Judiciară să ia atitudine, potrivit atribuțiilor legale, la modul cel mai serios ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informații în presă, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare.” (sursa)
  • 1 martie 2015, Alina Ghica, judecător, fost președinte al CSM în anul 2012, anul aproape fatal pentru statul de drept. Activitatea sa în fruntea CSM a determinat reacții politice care au culminat cu suspendarea ei din CSM, dovedită ulterior ilegală. În aceeași situație s-a regăsit și judecătorul Cristi Dănileț. Într-un interviu pentru ziare.com, judecătoarea Alina Ghica declară:“Am spus-o întotdeauna: justiția se face în biroul procurorului și în sala de judecată în care completul judecă o cauză. Justiția nu se face la televizor. Cât timp nu vom înțelege acest lucru, nu vom asigura nici respectarea drepturilor fundamentale ale omului și nici independența de care trebuie să se bucure procurorul, în prima fază, și judecătorul, în a doua fază. Este o justiție paralelă care face rău justiției adevărate. Afirm acest lucru cu certitudine și îmi asum toate consecințele. Este o justiție care face rău atât persoanei care se afla în centrul unui proces penal sau civil, cât și magistraților care instrumentează cauza”. (sursa)

Dezbaterea pe care CSM a început-o săptămâna trecută este doar o urmare a acestor declarații. Mai mulți judecători din CSM se arată preocupați de aceste fenomen, printre care Horațius Dumbravă, Mircea Aron și Marius Badea Tudose. Ei consideră că modul în care persoanele reținute sau arestate sunt expuse public încalcă practicile Consiliului Europei și propun un studiu comparativ cu reglementările altor state europene. (sursa)

Unii critici ai acestei dezbateri ar putea să o justifice prin tradiționala competiție dintre procurori și judecători. Este posibil să fie și aceasta, dar mai verosimil este faptul că asupra judecătorilor se pune o uriașă presiune publică prin faptul că judecata se face la televizor. După ce un inclupat este prezentat încătușat, după ce se citesc rechizitorii întregi din partea procurorilor, nu de același condiții beneficiind și apărarea (sau invers, mai mult apărare decât acuzare), astfel încât în opinia publică se induce deja așteptarea pentru o sentință grea sau pentru o achitare, cum poate un judecător să nu fie sub presiune publică?

Doar ipotetic judecătorii nu pot fi influențați. Să presupunem, totuși, că nu ar deschide televizorul niciodată pe programele de știri și ar urmări doar programe de filme și documentare despre știință și natură. Judecătorii sunt indivizi sociali, nu sunt izolați în niște camere antifonate și fără contact cu exteriorul. Este imposibil să nu fie influențați de telejustiție. Iar această judecată la televizor a devenit un cerc vicios, așa cum arăta și judecătoarea Alina Ghica în interviul acordat ziare.com. Nu e rău că procurorii încearcă să fie persuasivi. Munca lor în dosarele de mare corupție e una deosebit de solicitantă și promovarea activității lor în beneficiul public are și o importantă latură educativă. Există însă o limită care a fost demult depășită: jurnaliștii au devenit judecători și nu acceptă ideea că nu sunt. Prezumția de nevinovăție o enunță, dar mai mult ca pe un moft. Ziariștii știu cine e hoț, cine e infractor, cine trebuie să înfunde pușcăria înainte ca dosarele să ajungă în instanță. Iar aici e vina CNA.

Legislația audiovizuală prevede, încă din anul 2011, interdicția de a fi difuzate imagini cu persoane aflate în stare de reținere sau arestare, fără acordul acestora

În perioada în care CNA dezbătea public modificarea Codului audiovizual, era în faza de preadoptare și noul Codul civil. Timp de aproape un an, membrii CNA au dezbătut noile prevederi, în primul rând cu reprezentanții televiziunilor. S-au preluat în Codul audiovizualului multe dintre prevederile noului Cod civil, chiar dacă acesta urma să intre în vigoare doi ani mai târziu, mai ales în privința dreptului la demnitatea persoanei întrucât afectarea cel mai des întâlnită a acestui drept se produce prin media și cu precădere prin intermediul televiziunii. Printre aceste articole se regăsește și următorul:

Codul audiovizualului publicat în Monitorul Oficial la data de 24 februarie 2011:

ART. 42

 (1) Este interzisă difuzarea de imagini sau de înregistrări cu persoane aflate în stare de reţinere sau arest, fără acordul acestora.

 (2) Este interzisă difuzarea de imagini sau de înregistrări cu persoane executând o pedeapsă privativă de libertate, cu excepţia situaţiilor în care acestea demonstrează încălcări ale unor drepturi sau există un interes public justificat.

 (3) Imaginile şi/sau înregistrările cu persoane aflate în stare de reţinere, arest sau care execută o pedeapsă privativă de libertate nu trebuie prezentate într-un mod excesiv şi nerezonabil.

ART. 43

 (1) Radiodifuzorii trebuie să evite să aducă atingere dreptului la un proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile unor cauze aflate pe rol în justiţie sau în curs de cercetare, prin comentariile şi luările de poziţie proprii sau ale invitaţilor, inclusiv ale avocaţilor părţilor.

Orice persoană are dreptul la imagine, indiferent de statutul acestei persoane:  fie că se află în libertate, fără nici un fel de suspiciune penală asupra sa, fie că se află reținut, arestat sau încarcerat ca urmare a unei hotărâri judecătorești. Dreptul la imagine este unul fundamental, prevăzut de Declarația Universală a Drepturilor Omului:

Articolul 1

Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.

Articolul 12

 Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Noul Cod civil prevede și el ocrotirea dreptului la demnitate, fără să facă distincție între statutul de urmărit penal și cel al unei persoane care nu este urmărită penal.

Art. 72

Dreptul la demnitate

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.

(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Art. 252

Ocrotirea personalităţii umane

Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.

Toate aceste prevederi sunt concentrate, de altfel, și în Legea audiovizualului, în vigoare din anul 2002:

ART. 3

(1)    Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului.

CNA și CSM au semnat un protocol de colaborare în anul 2011. E ignorat de trei ani și jumătate

???????????????????????????????

La data de 17 noiembrie 2011, judecătorul Horațius Dumbravă și membrul CNA Răsvan Popescu  au semnat în calitățile pe care le dețineau la acea vreme de președinți ai CSM, respectiv CNA, un protocol de colaborare. Protocolul a fost semnat în prezența mai multor membri CSM, ai CNA și a presei, dar nu a fost respectat de către CNA, care după venirea Laurei Georgescu la conducere a și încercat să-l modifice fără acordul CSM. Cel mai important fragment al acestui protocol în legătură cu subiectul telejustiției este următorul:

Capitolul II – OBLIGAŢII ÎN SCOPUL ATINGERII OBIECTIVELOR COOPERĂRII

ART. 3 – Obligaţiile CSM (1) CSM sesizează, ori de câte ori consideră necesar, CNA, posibile cazuri de nerespectare de către posturile de radio sau televiziune a dispoziţiilor Legii nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a prevederilor art. 38, 42, 43 şi 44 sau a oricăror altor dispoziţii incidente din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, care ar putea aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori intereselor legitime ale oricăreia dintre părţile unor cauze aflate pe rol în justiţie sau în curs de cercetare, prezumţiei de nevinovăţie a persoanelor acuzate, drepturilor persoanelor reţinute, arestate sau deţinute, drepturilor specifice unor anumite categorii de victime, precum şi în situaţiile în care emisiunile vizate tind spre desfăşurarea unui proces public în audiovizual, în paralel cu procesul judiciar.(…)

ART. 4 – Obligaţiile CNA (2) CNA verifică cu celeritate sesizările CSM privind posibile cazuri de nerespectare de către posturile de radio sau televiziune a dispoziţiilor Legii nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a prevederilor art. 38, 42, 43 şi 44 sau a oricăror altor dispoziţii incidente din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual (…)(sursa)

CSM nu a sesizat la CNA emisiuni care tind să desfăşoare ”un proces public în audiovizual, în paralel cu procesul judiciar”, deși au fost destule. E adevărat însă și că, în ultimii doi ani, sesizările CSM au lăsat indiferent CNA, așa că membrii CSM au o scuză în a se lăsa păgubași. Pe de altă parte, nici CNA nu a aplicat prevederile legislației audiovizuale în privința drepturilor unei persoane la un proces echitabil. Când în emisiuni întregi se fac analize susținând cu precădere punctul de vedere al unei părți, indiferent că e acuzarea sau apărarea, este afectat dreptul la un proces echitabil. În situația în care persoana respectivă este achitată la finalul procesului, nimeni nu îi mai poate repara demnitatea. Sunt câteva cazuri celebre în acest sens, eu voi aminti doar două: cazul tânărului acuzat că a ucis două farmaciste din Brașov, care la momentul reținerii și arestării sale a fost mediatizat în mod excesiv și care s-a dovedit în scurt timp că nu avea nicio legătură cu acel caz și cazul fostului deputat Surupăceanu, condamnat în primă instanță la șapte ani de închisoare și achitat de instanța supremă.

Majoritatea membrilor CNA au considerat că difuzarea imaginilor cu persoanele aflate în stare de reținere sau arestare se înscriu în servirea interesului public, ignorând drepturile fundamentale ale omului. Jurnaliștii de televiziune au recunoscut chiar în fața CNA că fără complicitatea autorităților judiciare, ei nu ar putea obține asemenea imagini și atunci de ce ar trebui o altă autoritate cum este CNA să interzică difuzarea lor? Totuși, legislația audiovizualului nu interzice difuzarea acestor imagini. Impune doar obținerea unui acord din partea persoanelor aflate în stare de reținere și arestare. După cum am văzut, unele dintre aceste persoane vor să fie văzute încătuşate. Dan Diaconescu, Gigi Becali, Adrian Sârbu și Elena Udrea și-au ridicat ostentativ cătușele în fața camerelor de filmat. Cele mai multe însă nu sunt de acord, gestul de a-și acoperi cu haine mâinile încătușate este cât se poate de elocvent. Acordul pentru filmarea și difuzarea imaginilor poate fi obținut de către jurnaliști de la avocații persoanelor aflate în stare de reținere și arestare. Toate celelalte sunt în afara legislației, chiar dacă ele sunt obținute la pontul celor implicați în ancheta penală. Nu e vina procurorilor, ci a CNA care nu aplică legislaţia existentă. Când statul are o autoritate pasivă precum CNA, încearcă să-i suplinească inactivitatea suprareglementând. Pentru că CNA nu a oprit telejustiţia la timp, probabil că o vor face CSM sau politicienii, într-un mod mult mai restrictiv decât ar fi putut s-o facă CNA.

 

Notă pentru răutăcioșii care ar căută explicații pentru oportunitatea acestui articol: poziția mea de astăzi nu diferă cu nimic de cea avută în CNA, la momentul adoptării Codului audiovizual în 2011, nici de cea din aprilie 2014, când Codul a suferit mici modificări în sensul restricțiilor pentru difuzarea imaginilor cu persoane aflate în detenție. Martori sunt jurnaliștii specializați în domeniul justiției de la TVR, PRO TV, Antena 1, Antena 3, Realitatea TV și România TV.

This entry was posted in Educație pentru media. Bookmark the permalink.

2 Raspunsuri pentru ”Spectacolul cătușelor” este o complicitate între procurori, jurnaliști și CNA

  1. Sorin Dumbrava says:

    Excelent articol, a meritat munca, sa vedem efectele si daca ajunge sub ochii celor care isi bat joc de ceea ce trebuie sa fie DNA. Procuroii au luat-o razna, Kovesi a luat-o razna, mai noi ne arata ca vaneaza femei. Incep sa ma intreb daca aceasta doamna este ok si daca exista cineva care are dreptul sa o ia la intrebari, chiar trimisa si la un consult de specialitate.Telejustitia este un act de lasitate, inseamna ca exista complictate clara, neavand dovezi in diverse cazuri, dau la presa tot felul de denunturi trunchiate, presa aservita le toaca, le judeca, apoi da verdicte iar DNA ce face? Isi hraneste neputinta cu mizeria din media.
    In acest caz, ma las pagubas de tara asta, chiar nu merita niciu leu taxa din partea mea, este mai rau si mai periculos ca pe vremea parintilor, bunicilor.

    • Narcisa Iorga says:

      Domnule Dumbrava, tema articolului nu este despre procurori, nici despre judecatori, ci despre jurnalistii care se cred fie procurori, fie judecatori.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


− six = 2

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>