Ce am făcut în ultimii șase ani în CNA (memorii)

Șase ani în șase acte

Actul 2

Învățătura. Campaniile electorale și elasticul.

Am preluat mandatul la câteva zile după votul din Parlament și publicarea în Monitorul Oficial. 17 octombrie 2008. Mi-au trebuit însă doi ani ca să înțeleg mecansimele CNA, deși aveam aproape opt ani experiență în audiovizual, din cei 13 în presă.  Chichițe legislative, interpretări subiective, ipocrizii, blaturi, articole ignorate în anumite spețe și aplicate în altele. Toate există și acum. Diferența e că atunci nu le înțelegeam.

Membrii mai vechi știu mersul, iar dacă sunt și grupați într-o anumită majoritate, fac imposibil succesul unei propuneri venite din partea unui membru nou, care are alte opinii. Am învățat legislația mai bine decât o știau cei vechi și chiar mai bine decât consilierii serviciului Juridic, ca să-mi pot argumenta punctele de vedere. Altfel, n-aveam nicio șansă. Unii dintre angajați au vechime de douăzeci de ani în CNA. Sunt precum avocații specializați pe proceduri în fața unui novice. Stăteam în banca mea, îi urmăream, îi studiam, le-am învățat reacțiile, am observat schimburi de priviri, eschive, tactici. Pentru alții, dacă știu că joacă bine o anumită carte, legea contează mai puțin. O funcție de șef de departament îi face vasali președintelui Consiliului și nu legislației. Asta e vizibil mai ales de când CNA e condus de Laura Georgescu. Se fac aproape doi ani. Ea a folosit acest timp pentru dezbinare și control total al instituției și oamenilor, mai puțin pentru învățarea legislației. Aici are lacune serioase. Va merge însă mai departe, indiferent de petele lăsate de ea pe fruntea CNA, căci are susținere politică puternică și servește loial cauza.

Am învățat că CNA este o cutie de rezonanță a intereselor politice, care determină trepidații majore mai ales în campaniile electorale. Legea devine atunci un elastic de care membrii CNA pot să tragă oricât. Totul se reduce la cine ține capetele elasticului și care dă drumul, primul, capătului lui. Campania pentru europarlamentarele din 2009 a fost o experiență extraordinară. Atunci am văzut cum elasticul i se poate întoarce în față unui om politic când nu se așteaptă, iar CNA nu e decât un mijloc spre a atinge un scop. Cazul Ridzi e emblematic. Consiliul discuta rapoartele de monitorizare cu privire la spoturile publicitare în care apărea ministrul Tineretului și la știrile difuzate de către televiziuni despre ziua de 2 mai. Se întâmpla exact în ziua în care Parlamentul lua decizia instituirii unei comisii de anchetă pe același subiect. Aveam să aflu coincidența puțin mai târziu! Codul audiovizualului prevedea că publicitatea politică este reprezentată de clipurile publicitare care promovează un partid, un om politic sau un mesaj politic. În clip apărea Monica Iacob Ridzi, care promova un eveniment. Ea era însă un om politic. Am votat în unanimitate o sancțiune minoră pentru toate posturile care difuzaseră acele spoturi. Știrea este preluată imediat pe blogul jurnalistului care realizase campania de dezvăluiri pe tema respectivă. După câteva ore, când ia sfârșit ședința CNA, aflu decizia Parlamentului cu privire la comisia de anchetă Ridzi. Decizia CNA era determinantă. Christian Mititelu ținea morțiș să meargă el în comisia respectivă să susțină punctul de vedere al CNA. Și azi mă întreb de ce, câtă vreme Regulamentul CNA spunea clar că președintele Consiliului sau, în absența acestuia, vicepreședintele reprezintă instituția în relația cu Parlamentul. Cinci ani mai târziu, adică în primăvara aceasta, în preajma Paștelui și înainte de alegerile europarlamentare, la câteva televiziuni locale se difuzează clipuri publicitare în care apar oameni politici ce promovau evenimente. Cazul Ridzi la indigo. Votul din CNA nu a mai fost însă unanim pentru oprirea de la difuzare a spoturilor. Ba dimpotrivă: decizia a fost că nu s-a încălcat legislația. Am făcut în ședință publică analogia. Am vorbit la pereți. Aceeași legislație, standarde diferite.

Până în 2009, CNA obișnuia să țină ședințe în ziua alegerilor, în care analiza la cald derapajele televiziunilor și lua măsuri sancționatorii sau de avertizare pentru a împiedica proliferarea abaterilor. Până în 2009. Pe 6 decembrie 2009, ziua primului tur al alegerilor prezidențiale, de exemplu, Antena 3 avea invitat în studio unul dintre candidații la Președinție, după ce toată ziua făcuse campanie prin intermediul unor analiști politici asumați. CNA nu a avut cvorum de ședință, majoritatea telefoanelor închise, plimbări prin mall, pe la munte, care pe unde avea chef. În sediul CNA, eram trei membri și câțiva angajați. Inutili. Obiceiul a ținut în toate alegerile ce au urmat, până la cele parlamentare din 2012 când, spre surpinderea mea, s-a realizat cvorumul, dar avea un singur caz în discuție: OTV. Postul încălca legea, e adevărat, așa cum ne obișnuise, dar nu era singurul post care făcea asta în ziua alegerilor. Am propus să analizăm toate posturile de știri central. Nu! Se dorea sancționarea cu amendă maximă doar a OTV, a niciunui alt post. Am plecat și eu, cum făcuseră alții în anii precedenți, care prin mall, care pe la munte. Mi-am primit perdaful de la însuși primul-ministru într-o emisiune în direct, la Realitatea TV. Mă acuza că l-am protejat pe Dan Diaconescu, care-l ataca zilnic. I-am trimis o scrisoare în care i-am demonstrat cu date concrete cine și cum a votat de-a lungul timpului sancțiunile propuse pentru OTV: membrii propuși în CNA de PSD și PNL. Acum, tot în preajma campaniei electorale, îl văd pe același Dan Diaconescu la un post ce-l susține pe același prim-ministru, care însă nu mai vorbește în direct despre niciunul dintre membrii CNA care ar tolera încălcarea legii.

Îmi amintesc o discuție, pe la începutul mandatului meu, între mai mulți membri ai Consiliului, într-un birou. Unul dintre noi vorbea. La un moment dat amintește despre ”interesele …” și arată cu capul, printr-un gest scurt, cu bărbia ridicată, spre geam. Eu mă întorc și mă uit spre geam. Nu pricep. Ochii înapoi spre vorbitor. Omul zâmbește și mai face o dată gestul. Îmi spun în gând: sunt atât de tare de cap că nu pricep. ”Păi cine e peste drum?”, mă întreabă colegul, mirat că nu înțeleg. Mă mai uit o dată pe geam. ”Cine?”, zic eu. ”E!”, răspunde omul contrariat. Mă ridic de pe scaun. Rotesc ochii pe geam. Aaa,  Parlamentul? Mda, omul se ferea să rostească chiar și la modul general funcții. Aveam să învăț mult mai târziu că precauția asta a lui nu era o exagerare, așa cum credeam eu. Interpretarea unei discuții îți poate crea mari probleme.

Primii doi ani ai mandatului pentru un membru CNA sunt ca primii doi ani din viață: cunoști mediul în care ai ajuns, înveți să te ridici în poziție verticală și înveți să vorbești. Unii rămân tot mandatul în patru labe și aproape muți. Aceștia au însă și șansele cele mai mari să obțină un alt mandat. Eu m-am ridicat și am vorbit. Poate prea mult.

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


1 + five =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>